Archive

Archive for Octombrie 2009

Oba’Mao e subțîre, da’ forțos

Am aflat o nouă modalitate de a răspunde criticilor. În momentul în care oamenii vin să te critice, răspunde-le cu „ba pe-a mă-tii” sau, în cel mai bun caz, în caz că ai talent oratoric cînd citești din teleprompter, faci o fandare laterală, o eschivă măreață și zici:

Faptul că sunt zvelt nu înseamnă că nu sunt solid

Rezultatul? Foarte simplu: o știre care face înconjorul mapamondului. Cînd ObaMao afirmă astfel de lucruri, musai trebuie citat. Cînd însă se înconjoară de comuniști, și chiar pune o tanti care citează din Mao (70 milioane de morți) să fie responsabilă cu reducerea la tăcere a unui canal de știri (Fox News, I know you don’t like it), nu se aude pe nicăieri, că deh, nu se cade. Moment în care Elementul Antisocial din mine a început să se uite mai mult la știrile date de Fox News și vă zice cu mîna pe inimă că îi plaaaaaaaaaace.

Pînă una alta și Pravda a început să se sperie de succesul teribil al lui Obama. Dacă organul de adevăr din mama Rusie se sperie, ceva trebuie să ne zică asta… Mai mult ca sigur că Pravda se sperie că e ObaMao zvelt dar forțos :).

Cumva simt că zveltitudinea lui ObaMao nu e chiar atît de interesantă precum maoismul celor ce conduc America acum. Voi ce ziceți: pe cînd asistăm la primul pogrom al abjecților care se opun socializării? Pe ce vă puneți banii: expulzări sau execuții publice? Nu de alta, dar tovarășul Mao a zis… că ObaMao e subțîre, da’ viguros rău.

Bring it back Geo!

Trecea o trotinetă electorală pe stradă. Se auzea un text mobilizator pe un fundal muzical înălțător care-mi ungea sufletu pă toate părțile. M-a bulversat teribil, daaar, reușind imposibilul, înfrâng lenea (burgheză) și mă duc să văd (folosind ochii umezi de la emoția pricinuită, normal!) despre cine e tov.-ul candidat. Apoi, prin metode specifice, ajung la un clip de pe iutub al iuzărului MirceaGeoanăPSD (pe la 0:17 se aude destul de bine):

Pentru melomanii cu simțăminte incandescent de progreso-revoluționare cărora le e greu să caute imnul URSS-ului le prezentăm și versiunea completă:

No, acum, întrebare (stupidă și cretină, „prietenii” stângiști știu deja de ce): Care ar fi șansele unui candidat la postul de președinte al Israelului care ar avea ‘soundtrack’-ul de campanie asemănător cu Horst Wessel Lied?

Șampanie Libre!

Într-o emisiune de la Radio Erevan s-a pus, natural, întrebarea:

Q: De ce au Statele Unite Pază de Coastă?

A: Pentru a opri cetățenii americani de a se contamina de bunăstarea cubaneză.

Normal, răspunsul vine natural. Cum ne explică Monica, victimă soldat în avantgardul regretaților pelicani rozalii, este evident: Cuba este prost înțeleasă. Mai planează asupra Cubei numai patru dubii, enumerate în discursul nu-știu-cui de nu-știu-unde, iată care sunt dubiile:

1. În Cuba nu există libertate de expresie
2. Cubanezii nu se pot reuni în mod liber în partide politice
3. În Cuba nu există alegeri
4. Dizidenţii cubanezi sunt maltrataţi

Răspunsurile vin, percutant:

  1. Lumea spune că în Cuba nu există libertate de expresie, DAR la dușmanii de clasă libertatea de expresie nu o ai decît dacă ai foarte foarte mulți bani! Bine, poate că într-adevăr în afara Cubei oamenii pot să spună tot ce vor, dar despre revoluția cubaneză tot nu ai voie să scrii! Deci, vă rog. (PS: blogul nostru sau înainte-de-garduri sunt excepțiile de la regulă). Iar Cuba recuperează mult aici! Nici cetățenii cubanezi nu au voie să scrie despre revoluția cubaneză – dacă în prealabil nu a fost textul corectat de partid 😉
  2. Partidele politice sunt niște aberații! Uitați-vă cum numai ăia cu bani, răi, venali, pot înființa un partid politic și să ajungă la putere! Huo! Noi refuzăm dreptul de a avea o opinie diferită – și-așa partidul comunist este singurul care poate avea o opinie competentă!
  3. În Cuba, alegerile sunt atît de bine organizate, încît nu e nevoie de campanie electorală! Oamenii află la urnă ce trebuie să voteze, și iată, tovarășul Fidel e ales cu 99.94% (încă îi căutăm pe tovarășii care au scris pe buletinele de vot „Infidel Castrat”.
  4. Toți disidenții noștri nu sunt disidenți, pentru că noi acceptăm protestele tuturor, și chiar injuriile, în fața plutonului de execuție! Disidenții noștri care încă mai sunt în viață sunt de fapt agenți străini, și agenturili îi pun să distrugă măreața națiune!

Deci băieți, lăsați-o moartă. Cuba nu este așa cum credeți voi! Cuba e un paradis, și de aceea aș spune că nu este Cuba libre, ci Șampanie Libre!

Viva la sictir siempre!

PS: Am aflat că întrebarea din debut e greșită. Versiunea corectă e mai jos:

Q: De ce Cuba are pază de coastă?
A: Pentru ca orașele de coastă cubaneze să nu se aglomereze cu cetățeni americani disperați de nedreptățile de la ei din țară. A fost unu’, Michael Moore, și le-a mîncat toată mîncarea pe o lună, și de-atunci…

Numărul 1 în inimele noastre a murit

O decedat Gușterul Albastru. Într-o seară de mai, pe-un frig de octombrie, am aflat vestea. Bîtlanul Roz a murit. Am aflat-o de la Crocodilul Galben, care ne-a făcut o vizită înainte de moarte, și ne-a zis: „Aport!”

Cățelușul Gri a murit. Blogul lui a intrat în neființă. Degeaba vorbim de eufemisme, gen ‘am mutat blogul’, noi știm adevărul. Spiritul Coiotului Mov a murit.

Pelicanu’ Roșu (așa, așa, Pelican) o murit! Trăiască Pelicanu’ Roș!

Hasta la sictir siempre!

PS: Pelicanu’ Roșu nu e mort… S-a transformat.

Tovarăși, merităm totuși mai mult!

Aproape mult anunțata vizită a lu’ nenea viceprezidăntu’ a lu’ Sua ale Americii ne lasă un pic cu buza umflată. Doar Biden ?!? C’mon!!! Doar atât?!? Merităm un reprezentant mult mai potent al valorilor morale ale progresismului revoluționar. Evident mă gândesc la tanti d-na Clinton. Și evident că mă gândesc la persoana ei doar pentru că-i admir contribuția în domeniul sefeului de stat și de partid. Din realizările-i mărețe îmi dau voie să spicuiesc:

  • “When Bill and I first came to Belfast we stayed at the Europa Hotel … even though then there were sections boarded up because of damage from bombs.” – referindu-se la o plimbare ‘pentru pace’ făcută în Irlanda, prin 1995, în calitate de prima doamnă a acelorași Sua ale americii menționate mai sus. Că ultima dată au dat cu o bombă pe acolo în ’93 și în cei doi ani care au trecut au terminat toate reparațiile, asta-i un element nesemnificativ. Importantă este ideea eului poetic al autorului și intenția de a da cu bine-n lume de sus până jos.
  • Prin șpăngi, prin fum, prin mii de baionete se ducea să toarne o găleată de pace peste bosniaci. O întreagă povestire epică despre cum coboară din avion și încep să tragă lunetiștii după ea și alte fabulații despre acest moment colosal – poveste despre care cei care au fost cu ea au avut numai cuvinte de laudă grupate în jurul formulei „Yeah, sure. Whaterver she says. I want whatever she smoked.” . O filmare care surprinde dramaticele momente din Martie ’96:

Dar în locul acestei persone care chiar ar putea reprezenta un adevărat model pentru politichianu’ român ni-l trimit pe Biden. Da’ de ce? Chiar nu ni se poate părea Geoană un mic geniu local fără vizita lu’ Biden?

Să facem echitatea mai egală, ca să se-ajungă la toți!

Din nou, o privire de om înțelept a înțeles din prima. De bună seamă, nu se mai poate. Precum în Imperiul Roman, societatea noastră este din ce în ce mai scindată; ne asemănăm din ce în ce mai tare cu povestea acelui imperiu căzut în derizoriul propriului succes. De bună seamă, ne lipsește ingredientul principal, orgiile, sexul în public, dar asta doar pentru că atunci existau mai puțini cenzori și mai puține elite intelectuale precum Cristi Pîrvulescu ce publică un articol emoționant în Cotidianul. Cultura vastă a d-lui Pîrvulescu nu poate să nu observe scindarea societății noastre, și el observă:

[…] patronatele sunt contra sindicatelor, că sectorul privat se manifestă împotriva celui public, că avocaţii şi notarii s-au exprimat contra judecătorilor şi a procurorilor, că profesorii au fost contrapuşi elevilor şi părinţilor, iar medicii şi asistentele – pacienţilor, că funcţionarii publici au intrat în conflict cu petenţii şi, nu în ultimul rând, că politicienii au fost opuşi poporului

Desigur, motivul căderii este clar: Când elitele îşi neglijează datoriile faţă de popor, acesta reacţionează, spune Cassandra din Cristi. Dar există și o soluție care să afecteze pozitiv și activitatea melteanului din fața televizorului. O cităm în întregime, pentru a nu fi retrograzi pînă în măduva oaselor:

Şi dintr-o asemenea perspectivă a fost impus, spre exemplu, fără nici o dezbatere impozitul unic pe venit, asumat de toate partidele parlamentare încă din 2005 şi niciodată de atunci contestat. Or, într-un recent interviu, reputatul filozof politic german Peter Sloterdijk afirma tranşant că impozitul progresiv pe venit este cel mai important progres moral de la Cele Zece porunci încoace. Dar, spuneau cinic politicienii români, morala nu ţine de foame. După cinci ani de la adoptare constatăm că impozitul unic nu a rezolvat problemele, dar a contribuit la accentuarea derivei consumeriste. Nu e de mirare că, în aceste condiţii, poporul este tentat de populism. Când elitele, politice sau culturale, îi oferă doar derivate ale anticei satire, poporul nu face decât să se adapteze.

Este clar că dacă Peter SlotMachine a zis chestia asta, impozitul pe venit trebuie să fie progresiv. Nu contează faptul că impozitul fix ESTE progresiv fix prin natura lui, și că impozitul fix este cel care ne-a mai adus la suprafață un pic din punct de vedere economic.  Este clar că trebuie ca ăia care muncesc mai mult să dea și mai mult la stat, e clar că ăia care produc mai mult trebuie să dea mai mult statului degeaba! Tovarăși, e antirevoluționar! Eu zic că cei care au salariul peste 500 de euro să aibă impozit de 110 la sută, pentru curajul de a face atîția bani pe bune în România. Și asta numai pentru că dl. SlotMachine a cugetat că ar fi mai bine să aduci bani de-acasă dacă tot vrei să muncești. Munca e un privilegiu, mai ales în capitalism! Și ca pentru orice privilegiu, trebuie să aduci bani de-acasă!

Hasta la reeducare siempre!

PS: a se nota: dl. SlotMachine a fost tranșant, da?

Premiul Nobel mai trebuie să aștepte

Tov. Barack Obama a decis să amîne vizita sa în Suedia pentru a-și ridica premiul Nobel pentru pace, fiind ocupat cu ridicarea altor premii ce i s-au decernat între timp: „NBA the most popular player of the year” și un Tony pentru interpretare dramatică, printre altele.

Aici știrea, pe larg:

Sursa: khris.ro