Rache!

Două chestii ușor amuzante au mai apărut la bâtlanii noștrii favoriți: un mare moment de confuzie cauzat de niște socialiști care cică semănau prea mult cu național socialiștii (aici, undeva ma’ pe la mijloc) și lăcrimări acute legate de comemorarea ciuruielii lu’ Che. Sunt amuzante doar pentru că nu le înțeleg (da, redpely, aveți dreptate, noi pe aici suntem idioți cu normă întreagă). Și în crunta mea incapacitate ‘telectuală stau și mă hlizăresc câte un pic în fiecare zi.

După cum ziceam, io este cu o minte mai simplă și deci ușor confuzabil. Nu reușesc să înțeleg tot timpul care stângei „nu-e-ăia-buni-în-momentul-ăsta”. Pe de-o parte suntem învățați cu toții că genialicoșii Marx și Engels sunt părinții spirituali ai socialismului. Și că totdeauna stângeii de când se știu au vrut numa’ pacea-n lume – și evident sunt și foarte împotriva violenței, singurii care așteptau cu interes un răzbel mondial fiind desigur doar capitaliștii. Pe de altă parte că național-socialismul este o creatură a lu’ porcii capitaliști – și desigur, nu are nici o legătura cu stânga adevărată, etc. Booon … Până aici totul frumos și clar.

Problemele încep când mai arunc câte un ochi peste câteva rânduri scrise (da, noi suntem un pic mai speciali, putem să citim și când țâșnește sânjele din ochișori). Și dau peste texte de genul:

„Dintre toate naţiile din Austria, doar trei port-drapele ale progresului a avut un rol activ in istorie, şi sunt încă capabile de viaţă – germanii, polonezii şi maghiarii. De aceea aceste popoare sunt acum revoluţionare. Toate celelalte naţionalităţi mari şi mici sunt destinate să piară în scurt timp în furtuna revoluţionară.” – Engels

„Aceasta ramasită a unei naţiuni care a fost, după cum spune Hegel, suprimată şi deţinută în robie de-a lungul istoriei, acest gunoi uman, devine de fiecare dată – şi rămâne aşa până când va fi distrusă complet sau își va pierdere identitatea naţională – un vector al contra-revoluţiei, deoarece însăși existenţ ei, în general, este un protest împotriva unei mari revoluţii istorice.” – Engels

„Următorul război mondial va duce la dispariţia de pe faţa pământului, nu numai a claselor reacţionare, ci şi a întregilor popoare reacţionare. Şi asta, de asemenea, înseamnă progres.” – Marx

Și se mai pot găsi o groază de citate asemănătoare. Marx antisemit, Engels dezgustat de negri, Marx de părere că e ok să ocupi teritoriul unui popor înapoiat, etc. Bine, bine. Sunt rău și citez în afara contextului. Sau citez doar ce-mi convine și după aia uit că la câțiva ani după asta au mai sucit-o un pic cu tema rasială. Doar oricum ei sunt părinții Adevărului absolut și au tot timpul dreptate, nu? Deci clar cine a ajuns să pretindă că național socialismul are vre-o legătură cu ei este un mic obtuz cu creierașul bine spălat de propaganda dușmanului de clasă. Național-socialismul nu a fost niciodată anticapitalist, printre fasciștii lui Musolinii nu au fost niciodată muncitori, între Germania nazista și Rusia sovietică nu au existat relații extrem de cordiale până după ocuparea Poloniei – și aici unii erau răi și ocupau o jumătate, ceilalți erau buni și eliberau cealaltă jumătate probabil, niciodată un regim de stânga inspirat din neica Marx&Engels nu a fost preocupat de exterminarea fizică a dușmanului, doar naziștii și-au ‘furat’ dreptul de apariție pe scena politică, ceilalti au fost unși cu adeziunea marilor mase populare, etc…

Și acum, pentru a-mi justifica și hlizeala infantilă de care pomeneam mai sus, o mică povestioară din țara Che-ului Răsare:

Se făcea că era un nene Batista, un fel de președinte al Cubei, care când și-a dat seama că-i cam ’57 înainte de prânz, s-a hotărât brusc să devină antipatic. Nimic impresionant până aici. Doar că devenise un pic antipatic unor porci capitaliști imperialiști din sua ale americii care au cam sistat ceva livrari de arme (asta era prin ’58). Ceea ce a fost impresionant – pentru mulți cubanezi care au considerat asta un semnal că trebuie să schimbe macazu’ un pic spre nea Fidel. S-au mai bătut un pic de formă pe ici pe colo – toată țara avea un chefe nebun de împușcaturi pro/anti Batista. Fidel și ai lui evident au dus greul luptelor (idioții reacționari ar avea de comentat că ăștia aveau pierderi de câțvia oameni în timp ce în alte factiuni anti-Batista se murea cu sutele sau miile), iar CheGuevaru’ a fost piua-ntâi la tactică, strategie și eroism masiv („Prezența unui ziarist străin, de preferință american, era mai importantă pentru noi decât o victorie militară.” – yep fix vorbele preasfântului Che). Se cară Batista (59?), Urrutia presidente, Castro comandatul armatei. Primele griji a lu’ Castro: să-și treacă sub controlul lui forțele de ordine internă și să dezarmeze foștii ‘aliați’. În mod absolut natural și perfect democratic Castro rezolvă niște mici probleme deosebit de importante: suspendarea alegerilor și suspendarea partidelor politice și atribuirea puterii legislative guvernului. Minune mare, în scurt timp ajunge prim-ministru, și președintele e rugat să nu-și mai bată căpșoru’ cu probelemle țării. După aia dă-i cu procese, executat dușmanii de clasă, etc.

Boooon … acum, dacă încep să zic despre toată povestea asta că ar fi un remix al unui basm istoric mai vechi a cărui acțiune se petrecea prin Germania interbelică o să mi se dea in cap – cât de tare se poate, nu de alta, dar după cum zicea Sf. Marx „Fără violență și ură nimic nu poate fi înfâptuit în istorie”. Și presupun că miștourile de genu’ „Castro era mai plictisit de Che decât Hitler de Rohm” sunt tot niște mici erezi.

Oricum Che era un tip fantastic. Și plin de profundă înțelepciune. Nu contează că a făcut o varză totală la agricultură și industrie când a fost ministru – și el cu gurița lui a recunoscut treaba asta! Tovu’ Guevara a contribuit la binele omenirii cu idei. Și cu îndemnuri: „Pentru a trimite oameni în fața plutonului de execuţie, dovezile judiciare nu sunt necesare. Aceste proceduri sunt un detaliu arhaic burgheze. Aceasta este o revoluţie! Şi un revoluţionar trebuie să devină o maşină de ucis, motivat de ură”.

Și dacă aș spune că principalele reușite ale eroului lor, se rezumă cam doar la execuții și diseminat ură revoluționară și că în lumea lor continuă să predomine ura pentru cei care refuză să se conformeze ideilor lor, asta ar fi doar pentru că sunt un dobitoc încuiat incapabil să judece așa cum trebuie. Și cam e musai să fiu ‘dobitoc încuiat’. Pentru că văd în toate locurile explicat cât de inferiori sunt cei care nu sunt de acord cu ei. Aproape un fel de suboameni.

Și uite așa ajung eu să mă hlizesc ca un prost ce sunt, nereușind să înțelegând care-s marile diferențe între unii și alții …

Anunțuri
  1. 2009/10/23 la 13:24

    Jelal, unde ai gasit citatele astea din tovarasi? Nu toate imi sunt cunoscute.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: